În iulie 1937, la ora 9:00 fix, o siluetă albă și nefirească părăsea Gara de Nord din București. Nu era un simplu tren, ci o „aplicație a aviației pe sol” care avea să uimească Europa. Interiorul „Bolidului Alb” rivaliza cu avioanele de lux. Pereții, pardoseala și tavanul erau prevăzute cu material izolant fonic. Ferestrele erau fixe, aerisirea făcându-se automat, astfel încât călătorii să nu simtă curentul sau căldura de afară. Trenul dispunea de mese demontabile, instalație de bar și cabine de bagaje.
O regulă era însă de fier: fără privilegii.
Publicația Argus nota în 1937 că „orice gratuități, chiar și ale miniștrilor, sunt desființate”. Viteza comercială era de 100 km/h, iar biletul se plătea întreg. Magnatul Nicolae Malaxa, născut la Huși, nu era doar un visător, ci arhitectul celui mai mare grup industrial din România interbelică. Până la sfârșitul anilor ’30, întreprinderile sale numărau peste 12.000 de angajați:
🔸 Uzinele Malaxa (București): fabrici de locomotive, tuburi și oțelării.
🔸 Apărare: fabrica de armament și muniții Tohanul Vechi (Zărnești).
🔸 Parteneriate gigant: alături de Max Auschnitt, controla Reșița (locomotive, vagoane, material rulant).
🔸 Administrare globală: uzinele Astra (Arad/Brașov), Uzinele metalurgice Copșa Mică și Cugir (armament ușor), Societatea de Gaz Metan și Uzinele Ford România.
🔸 Infrastructură: șantierele Navale Galați și întreprinderea forestieră Cloșani (traverse de cale ferată).
Regatul României
Declinul a început în ianuarie 1941. când Malaxa a fost arestat sub pretextul sprijinirii rebeliunii legionare. Documentele CIA din 1949 relevă că scopul real a fost presiunea pentru cedarea uzinelor către germani.
Fabricile au fost transferate forțat către Rogifer, o societate mixtă româno-germană condusă de conglomeratul Hermann Goering Werke. Malaxa a fost eliberat abia în octombrie 1941, după ce naziștii au preluat controlul total al operațiunilor.
Al Doilea Jaf: Armata Roșie și „Prada de Război”
În anul 1945, Malaxa este repus în drepturi, dar visul durează puțin. Sovieticii au considerat utilajele sale moderne drept „pradă de război” datorită originii lor germane (instalate de Rogifer).
O notă secretă a CIA din anul 1952 descrie dezastrul: sovieticii au dezmembrat și transferat în URSS aproape întreg conținutul unei fabrici moderne de motoare, o pierdere de peste jumătate de milion de dolari. Proprietarii nu au primit nicio compensație. Un delegat sovietic a fost instalat permanent în uzină pentru a superviza „reparațiile de război”.
Al Treilea Jaf: soldații înarmați în uzina „23 August”
După naționalizarea comunistă, uzinele devin „23 August”. Suprafața lor se întindea pe 150.000 mp, având 15.000 de angajați în anii ’50. Tot ce se producea aici (motoare, turbine, utilaje agricole) pleca spre URSS.
CIA raporta că, deși oficial erau „proprietatea muncitorilor”, uzinele erau controlate de o delegație sovietică „de test”, compusă din personal tehnic și soldați înarmați, care îi instruiau forțat pe români din toamna anului 1948.
Malaxa nu a scăpat însă de naționalizarea comunistă, astfel că, pe 11 iunie 1948, toate proprietățile lui Nicolae Malaxa au intrat forțat în proprietatea statului și au trecut printr-un rebranding comunist: Uzinele Malaxa au devenit Uzinele 23 August.
Industriașul a ajuns astfel doar un consultant al uzinelor, adică practic devenise angajat al fostei sale afaceri. Cum probabil nu îi plăcea postura de angajat, sub regimul comunist și, aflând despre pericolul în care se află, la finele anului 1948 a hotărât, după o vizită de lucru la Viena, să nu se mai întoarcă în țară.A emigrat în Statele Unite, unde se aflau încă din 194 6 fiica sa Irina împreună cu soțul George Emil Palade, ulterior câștigător al premiului Nobel.
În România, regimul comunist l-a condamnat la moarte în lipsă, sub acuzația că a fabricat armament pentru inamicii URSS. Magnatul care a vrut să lege Bucureștiul de Cernăuți în 3 ore a murit în exil, în anul 1965.
✅”Malaxa” este o legendă care încă respiră. Câteva automotoare Malaxa din seria 1000 sunt încă în uz, nu în vitrine de muzeu, ci în serviciu activ, pe linii secundare. Chiar dacă nu mai păstrează luxul de altădată, silueta lor încă poartă amprenta unui timp în care România îndrăznea să viseze și să construiască la nivelul celor mai buni.
📸 Fotografiile realizate de celebrul fotograf german Willy Pragher, surprind, la finalul anilor ‘30, cu acuratețe scene din interiorul unui automotor Malaxa.
Regatul României
