Se ‘nsoară Nusuret, băiatul lui Mehmed Efendi și ia pe mândra Cairié, cadâna mică, zugrăvită parcă în cărbune, gătită acum cu feledgeaua ei nouă, de culoarea vișinei.

Are unghiile înroșite cu cârmâz Cairié — ochii ei oblici, care amintesc de Azyadé, privesc in jos. Curtea e plină de nuntași, cadâne și copii, cu fesuri noi. In ceardacul casei, durue zumaua. Amanetele îndeamnă pașii miresei… Daliaua ritmează dansul lent și Cairié joacă, unduioasă, urmărind inflexiunile motivului oriental, desprins de pe bandură și reluat, în urmă, de naiul jucăuș. Se aud clinchete de zurgălăi! Au sosit căruțele mirelui, cu tinerii lui prieteni, chiuind. A venit Nusuret să-și ia mireasa, în satul lui, de departe, din Deliorman…

Până acum, tovarășele miresei au servit lokuri, baclavale și cafele. Bătrânul hoge binecuvintează pe tineri pentru un trai liniștit și rodnicia neamului. Iar peste petrecerea pitorească, în cânturi de amanele orientale, coboară amurgul roșcat. Iconarule de suflete, iată-l și pe bătrânul hoge Ibrahim Hafuz Efendi, care ales, mi-a tălmăcit din Coran, cu oarecare greutate, dar plin de inimă. Are să-ți istorisească și dumitale marea lui dragoste pentru Faime, fiica bogătașului, din Bairamdedé ! Desigur! Are să-ți spună atâtea! Hogea Ibrahim are un fel minunat de-a povesti și înflorește totul, cu vorbe așa de nepotrivite și de ciudate! Ascultă-l! Nu ai decât să pornești cu el o partidă de ghiulbahar ori de șah și,— ca din întâmplare,—să-i spui că ai văzut o cadână frumoasă, în peregrinările tale prin cartierul turcesc! Și de-ai să-l întrebi cumva, dacă Fatmé era frumoasă, are să-ți răspundă, cu rostirea lui ușor stricată:

— Formos… Ghiuzel câz… Tare formos domnu Nicușor…! Cum Luna, Formos!… Cată, deasemeni, să afli povestea gazdei tale, Comșu Mesadé, care are să-ți mărturisească, poate, la o cafea, pentru care ai să-i aduci laude, — marea ei iubire pentru Mohamed, tânărul focos din satul ei, Azadar, de care s’a îndrăgostit, fără ca el să știe cumva. Mai apoi, când Mohamed, care era pazargiu, negustor, a fost ucis de tovarăși, într’un taxid, la Medgidia, ea a primit să-l urmeze pe șewky, — de trei ori mai bătrân ca ea, căpitan pe ceam. De când s’a pierdut și șewky, ea trăește lucrând batiste, cămăși muiate ‘n fir, face baclavale și închiriază camere.

Hârșova, — Reportaj Dobrogean de N. PAPATANASIU

sursa : Cadrilater

 

Turcoaice din județul Constanța, referință istorică din perioada interbelică – Cabinetul de Stampe al Bibliotecii Academiei Române.

Costume naționale turcești Dobrogea – 1937 – Silistra – referință istorică din perioada interbelică – Cabinetul de Stampe al Bibliotecii Academiei Române.

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.